Nostalgie      

Unde numai nu te-am căutat,
chiar şi-n haosul sufletului meu,
doar cenuşa -m găsit unde cortul ţi-a stat,
fără semn despre calea ta, drumul tău.

Apă, aer și lumină-
nimic de soarta ta nu știu,
plecată fără veste, vino,
redă speranţa unui sufletul pustiu.

M-alintă uneori fantomele mângâerilot tale,
cu voluptate mă sărută visul buzelor de foc,
mă chinuie regretele de ne-mpăcare,
mă ceartă ceasul rău de nenoroc.

Apă, aer și lumină-
nimic de soarta ta nu știu,
plecată fără veste, vino,
redă speranţa unui suflet pustiu.

Atât de mult neputinţa mă doare;
să trăiesc nu pot a doua oară viaţa,
să iubesc din nou a tinereţii floare,
leac de dor să-mi fii în ceas de dimineaţă.

Apă, aer și lumină-
nimic de soarta ta nu știu,
plecată fără veste, vino,
redă speranţa unui sufletul pustiu.