Toamna       

Plouă... pământul spuzit plăcerea savurează,
din belşug miroase a toamnă şi melancolie,
obosită și tristă tăcerea vibrează,
– ce e trecut, n-o să mai fie;
toamne tot o să vină şi plece,
doar viaţa numai se trece.

Plouă... natura se împrospătează
în culorile belşugului fardată,
valsul plecării toamna dansează,
frunze scuturând la fiecare poartă;
ca să revină la anu, o toamnă mai pleacă,
câţi din noi o s-aştepte să te petreacă?

Plouă...lacrimile cerului setea fierbinte irigă,
strugurii cuminţi sângele lui Hristos nasc,
timpul din fugă ne strigă,
să nu dăm şi viaţa la teasc;
plouă... e toamnă, e viaţă, e bine,
tu eşti cu mine.