Culorile melancoliei     

Auzi? cade petala din floare,
zici că se scutură?... nu, moare!
auzi cum geme vântul lovit de ram?
poate vântul eu eram,
lovit de ramurile cuvintelor tale,
am rămas fără petale...

Cândva întâmpinam noaptea în doi...
acum singurătatea e mesager între noi;
unde eşti să-mi legeni insomnia,
să-ngrop regretele, să uit melancolia,
să-mi ridic aripa în ultim zbor spre vis,
să scriu un ultim rând din ce n-am scris.

Pe rănile amintirilor cununi de spini îmbrac,
cu taina nopţii durerea îmi împac,
lumina sting, deschid fereastra,
alung durearea neagră despre amintire albastră,
cu dor te caut pe pierdută cale,
mai sunt vii sentimentele tale?
...................................................
Luntrea vieţii mă poartă din val în val,
rătăcind printre vise, departe de mal,
fiecare vis e un val, fiecare val e un vis,
dor neiubit, cuvânt nescris,
sărut imprimat pe scrisoarea neexpediată,
din ce n-a fost odată...