Vis      

Râul sufletului meu fără luntrea sentimentelor tale,
nu-şi mai poartă apele pe albia firească,
amorţite-s undele în fior de aşteptare;
chemarea dorului să vâslească,
spre luminişul împăcării,
din limanul iertării.

Vii uneori în nopţi cu vise anonime,
te văd la căpătâiul meu îngândurată,
ştiu, ai cuvinte de reproşuri pline,
te implor – spune odată,
mai eşti lopătar în luntrea iubirii,
sau poză în albumul amintirii.
.................................................
Rugina timpului nu poate şterge urmele tale,
ale iubirii petale...